Hugo (2011)
Hugo, în regia lui Martin Scorsese, s-a dovedit a fi un candidat serios în fața câștigătoului The Artist decernarea premiilor Oscar de anul acesta. Hugo spune povestea unui orfan care își duce traiul într-o gară pariziană reparând, întreținând ceasurile gării și urmărind populația aflată în permanentă mișcare. Deși la o primă vedere Hugo n-ar părea decât o poveste pentru copii excelent de bine narată și de bine pusă în pagină, el mai este (pe alocuri) și o scurtă istorie a cinematografului. Asfel că de la un punct încolo filmul renunță la a mai fi o poveste aproape fantastică despre copilărie, știință și descoperire și se transformă într-un soi de synopsis al unei bucăți de istorie a cinema-ului. Din acest punct de vedere filmul lui Martin Scorsese poate fi considerat pe bună dreptate un tribut adus primelor filme realizate de frații Lumiere și de către Georges Méliès (interpretat de Ben Kingsley).
Până la acest film Martin Scorsese s-a dovedit a fi un regizor aproape noir și claustrofob (cu filme ca Taxi Driver, Shutter Island sau The Departed) însă prin Hugo el reușește să trezească copilul imaginației sale menținând însă trăsăturile mai sus menționate. Dacă e să ne uităm la cadrul desfășurării acțiunii și anume la gara pariziană, putem ușor depista același soi de claustrare ce pare să strabată întreaga cinematografie a lui Scorsese. Unghiurile de filmare sunt îndrăznețe, imaginea filmului este impecabilă ajutată fiind si de tehnica 3D-ului astfel că Hugo este o mică piesă de colecție, un mecanism precis și seducător asemeni ceasurilor care încadrează întreaga poveste a filmului.
Categorie: Filme